ALÉE, alei, s.f. Drum într-un parc, într-o grădină etc. aşternut cu nisip sau cu prundiş şi mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă şi scurtă; stradelă, intrare. ♦ Spaţiu de circulaţie, mărginit pe ambele părţi de elemente arhitecturale. [Pr.: -le-e] – Din fr. allée.

ALÉE s. fundătură, intrare, (reg.) fundac, (înv.) impas.

alée s. f., art. aléea, g.-d. art. aléii; pl. aléi

ALÉ//E ~i f. 1) Drum într-un parc sau într-o grădină publică. 2) Stradă îngustă şi scurtă mărginită de arbori. [ G.-D. aleii; Sil. -le-e] /<fr. alée

ALÉE s.f. 1. Drum într-un parc, într-o grădină etc. având pe margini arbori sau flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă şi scurtă, intrare. 2. Înşiruire pe două rânduri a unor elemente arhitecturale de acelaşi fel. [Pron. -le-e, pl. -lei. / < fr. allée].