ALERGĂTÚRĂ, alergături, s.f. Alergare. ♢ Expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanţă. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino. ♢ Expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuinţat la toate corvezile. – Alerga + suf -ătură.

ALERGĂTÚRĂ s. 1. alergare, fugă, goană, umblătură, umblet, (reg.) ştrapaţ, (Ban.) prepurtare, (prin Transilv.) ştrapă. (După ceasuri de ~ şi-a rezolvat problema.) 2. cursă, drum. (A făcut două ~ în piaţă.) 3. v. fugă.

alergătúră s. f., g.-d. art. alergătúrii; pl. alergătúri

ALERGĂTÚR//Ă ~i f. 1) v. A ALERGA. 2) Mişcare istovitoare dintr-un loc în altul (adesea fără rost) după diverse treburi. /a alerga + suf. ~ătură