ALFABÉT, alfabete, s.n. Totalitatea literelor, aşezate într-o ordine convenţională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. ♢ Alfabet fonetic = alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt de circulaţie a cărui iniţială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice şi radiotelefonice. ♢ Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii şi puncte. – Din fr. alphabet, lat. alphabetum.

ALFABÉT s. (pe vremea scrierii cu litere chirilice) azbuche, (înv. şi pop.) slovă.

alfabét s. n., pl. alfabéte

ALFABÉT ~e n. Totalitate a literelor folosite în scrierea unei limbi, aşezate într-o ordine anumită. ♢ ~ul Morse alfabet folosit în telegrafie, literele fiind reprezentate prin linii şi puncte. /<fr. alphabet, lat. alphabetum

ALFABÉT s.n. ~ ♢ Alfabet telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; alfabet Braille [pr. brai] = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători. ♦ (Inform.) Totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare. 2. (Fig.) Minimum de cunoştinţe (necesare). (din fr. alphabet, lat. alphabetum)

ALFABÉT s.n. Totalitatea literelor care redau sunetele de bază ale unei limbi. ♢ Alfabetul Morse v. morse (1). [Pl. -te, (rar) -turi. / cf. fr. alphabet, it. alfabeto < lat. alphabetum, gr. alpha, beta – a, b].