ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianţă. ♦ A se înţelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acţiuni comune. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obţine un aliaj. [Pr.: -li-a] – Din fr. allier.

aliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. aliéz, 3 sg. şi pl. aliáză, 1 pl. aliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. aliéze; ger. aliínd (sil. -li-ind)

A SE ALI//Á mă ~éz intranz. 1) (despre state, popoare, grupări politice etc.) A încheia un tratat de alianţă. 2) (despre persoane) A se înrudi prin căsătorie. /<fr. allier

A ALI//Á ~éz tranz. 1) (metale sau metale şi metaloizi) A combina prin topire (în vederea obţinerii unui aliaj). 2) A face să se alieze. [Sil. -li-a] /<fr. allier

ALIÁ vb. I. 1. refl. A se uni printr-un tratat de alianţă. ♦ A se alătura unei idei. ♦ A se înrudi cu cineva printr-o căsătorie. 2. tr. A topi împreună anumite metale sau metale cu metaloizi în vederea obţinerii unui aliaj. [Pron. -li-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. allier, cf. lat. alligare – a lega de].