ALIENÁŢIE s.f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demenţă. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis].

ALIENÁŢIE s. v. nebunie.

alienáţie s. f. (sil. -li-e-, -ţi-e), art. alienáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. alienáţiei; pl. alienáţii

ALIENÁŢI//E ~i f. 1) Stare a unei persoane alienate; demenţă; nebunie. 2) Manifestare de om alienat; demenţă; nebunie. Simptom de ~. [ G.-D. alienaţiei; Sil. -li-e-na-ţi-e] /<fr. aliénation, lat. alienatio, ~onis

ALIENÁŢIE s.f. 1. Boală mintală; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. aliénation, lat. alienatio].