ALIENÁT, -Ă, alienaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun, dement. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéné, lat. alienatus.

ALIENÁT adj., s. 1. adj. v. înstrăinat. 2. adj., s. v. nebun.

alienát adj. m., s. m. (sil. -li-e-), pl. alienáţi; f. sg. alienátă, pl. alienáte

ALIENÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care suferă de o boală mintală; dement; nebun. Spital de ~ţi. [Sil. -li-e-] /<fr. aliéne, lat. alienatus

ALIENÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de o boală mintală; nebun. [Pron. -li-e-. / < aliena, cf. fr. aliéné, lat. alienatus].