ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) aşeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A aşeza un grup de construcţii după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre ţări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcţionare. [Pr.: -ni-a] – A³ + linie (după fr. aligner).

ALINIÁ vb. a (se) înşira, a (se) înşirui, a (se) ordona, a (se) rândui, (înv. şi reg.) a (se) şirui. (S-au ~ în tăcere.)

aliniá vb. → linia

A SE ALINI//Á mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se aşeza într-o linie dreaptă; a se aranja. 2) A se conforma cu fidelitate. ~ la principiile politice ale unui partid. 3) (despre ţări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. /a + linie

A ALINI//Á ~éz tranz. 1) (traseul unei străzi) A aranja în linie dreaptă. 2) (construcţii) A amplasa după o anumită linie. 3) A face să se alinieze. [Sil. -ni-a] /a + linie

ALINIÁ vb. I tr., refl. A (se) aşeza în linie dreaptă. ♦ tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / < linie, după fr. aligner].