ALTERÁŢIE, alteraţii, s.f. Procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenţionale, înălţimea sunetelor; p. ext. semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălţimii unui sunet; accident. – Din fr. altération.

ALTERÁŢIE s. (MUZ.) 1. accident. 2. alteraţie mixtă v. becar.

alteráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. alteráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. alteráţiei; pl. alteráţii, art. alteráţiile (sil. -ţi-i-)

ALTERÁŢI//E ~i f. 1) v. A ALTERA şi A SE ALTERA. 2) muz. Modificare a înălţimii unui sunet cu ajutorul accidenţilor muzicali. [G.-D. alteraţiei] /<fr. altération

ALTERÁŢIE s.f. (Rar) Alterare. ♦ (Muz.) Ridicare sau coborâre a unui sunet sau a unui acord cu ajutorul unor semne convenţionale; (p. ext.) Semn convenţional care indică acest acord. [Gen. -iei, var. alteraţiune s.f. / cf. fr. altération].