ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. şi tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanţe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.

alterná vb., ind. prez. 1 sg. alternéz, 3 sg. şi pl. alterneáză

A ALTERN//Á ~éz 1. tranz. A face să se succeadă regulat. 2. intranz. 1) A se succede regulat. Ziua ~ează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanţă. /<fr. alterner, lat. alternare

ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiaşi cuvânt sau în cuvinte din aceeaşi familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].