ALUÁT, aluaturi, s.n. 1. Pastă obişnuită din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.; cocă. 2. Bucăţică de aluat (1) folosită cu plămădeală. 3. Prăjitură făcută din aluat (1). [Pr.: -lu-at] – Lat. allevatum (=allevatus „ridicat, înălţat“).

ALUÁT s. 1. cocă, (înv.) pielm. (~ de pâine.) 2. dospeală, maia, plămadă, plămădeală, (înv.) covăseală. (~ pentru creşterea pâinii.)

aluát s. n. (sil. -lu-at), pl. aluáturi

ALUÁT ~uri n. Pastă obţinută prin amestecarea făinei cu apă, uneori şi cu diferite adaosuri (lapte, zahăr, grăsime, ouă etc.) din care se prepară produse de panificaţie sau de patiserie; cocă.[Sil. -lu-at] /<lat. allevatum

aluát (-turi), s.n. – 1. Pastă obţinută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pîine, prăjituri etc. – 2. Pastă, materie. – 3. Drojdie, dospeală. – Mr. aloat, megl. (numai dim.) luţǫl, istr. aluǫt. Lat. allĕvatum, de la allĕvāre (Puşcariu 69; Candrea-Dens., 1008; REW 360; DAR). Fără a avea un corespondent romanic imediat, coincide cu sensul general al lui levare „a fermenta“, cf. it. lievito, ven. levar, aberg. levad, friul. levá, fr. levain, comel. (a)lwá, sp. (a)leudar.