ALUNÁR, alunari, s.m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrăneşte cu alune, ghindă, seminţe şi insecte; gaiţă de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârş. – Alună + suf. -ar.

ALUNÁR s. v. găinuşă, ieruncă, pârş.

ALUNÁR s. v. gaiţă-de-munte.

alunár s. m., pl. alunári

ALUNÁR ~i m. 1) Pasăre sedentară de munte, cu cioc puţin încovoiat spre vârf, cu coadă lungă şi cu pene negre, care se hrăneşte cu alune, ghindă, seminţe de conifere şi insecte; gaiţă-de-munte. 2) Specie de şoareci de pădure care se hrănesc cu alune. /aluna + suf. ~ar