ALVEÓLĂ, alveole, s.f. 1. Fiecare dintre cavităţile sferice de dimensiuni mici, situate în oasele maxilarelor, în care sunt înfipţi dinţii. 2. Fiecare dintre cavităţile sferice de dimensiuni microscopice situate la extremitatea unei bronhiole. 3. Celulă a fagurelui. 4. (În sintagma) Alveolă eoliană = mică excavaţie în rocile regiunilor de deşert, rezultată din acţiunea vântului. [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéole.

ALVEÓLĂ s. celulă, (pop.) căsuică, chilioară. (~ la fagurii de miere.)

alveólă s. f. (sil. -ve-o-), g.-d. art. alveólei; pl. alveóle

ALVEÓL//Ă ~e f. 1) Cavitate în maxilar în care este fixat dintele. ♢ ~ pulmonară mică cavitate de la capătul bronhiilor. 2) Fiecare din cavităţile unui fagure; celulă. [G.-D. alveolei; Sil. -ve-o-] /<fr. alvéole

ALVEÓLĂ s.f. 1. Cavitate în osul maxilar în care sunt înfipţi dinţii. ♢ Alveolă pulmonară = Cavitate mică ce se găseşte în plămâni la capătul bronhiilor. 2. Căsuţă construită de albine în fagure pentru depozitarea mierii şi creşterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitură. ♦ Locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători. 4. Intrând format prin retragerea de la aliniere a unei clădiri pe o stradă. ♦ Loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei sau dintr-un spaţiu plantat, amenajat special şi cu bănci. 5. Scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene, datorită eroziunii chimice sau mecanice. ♢ Alveolă eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile deşerte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, unde se păstrează ouăle. // (În forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „referitor la alveolă“, „de alveolă“. [Pron. -ve-o-. / < fr. alvéole, cf. lat. alveolus – cavitate mică].