|
|
amănunţi. 4 rezultate gasite
AMĂNUNŢÍ, amănunţésc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmiţa, a mărunţi. 2. A da amănunte. – Din amănunt.
amănunţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amănunţésc, imperf. 3 sg. amănunţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. amănunţeáscă
A AMĂNUNŢ//Í ~ésc tranz. rar 1) A preface în bucăţi mărunte; a mărunţi. 2) A expune cu lux de amănunte; a detalia. /Din amănunt
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
