AMĂNUNŢÍT¹ s.n. Faptul de a amănunţi. – V. amănunţi.

AMĂNUNŢÍT², -Ă, amărunţiţi, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunţi.

Amănunţit ≠ concis, laconic, lapidar, succint, sumar

AMĂNUNŢÍT adj., adv. 1. adj. amplu, detaliat, dezvoltat, (înv.) amănunt. (O relatare ~; un plan ~.) 2. adj. atent, meticulos, migălos, minuţios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. adv. atent, îndeaproape. (Cercetează ~ lucrurile.)

amănunţít s. n.

AMĂNUNŢÍ//T² ~tă (~ţi, ~te) Care cuprinde amănunte; detaliat. Expunere ~tă. /v. a amănunţi

AMĂNUNŢÍT¹ adv. Până la cele mai mici amănunte; cu de amănuntul; în amănunt. A povesti ~. /v. a amănunţi