AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s.m. şi f., adj. 1. (Persoană) căreia îi place ceva, care are predilecţie sau pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să cumpere ceva. 2. (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a o exercita ca profesionist; diletant. – Din fr. amateur, lat. amator.

AMATÓR adj., s. 1. adj., s. doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreţ, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.) 2. s., adj. diletant, neprofesionist. (Ciclist ~.)

amatór s. m., adj. m., pl. amatóri; f. sg. şi pl. amatoáre, g.-d. sg. art. amatoárei

AMATÓR ~i m. 1) Persoană care manifestă o predilecţie pentru ceva. ~ de fotbal. 2) Persoană care se ocupă cu o artă sau cu o meserie fără a fi profesionist. Pictor ~. /<fr. amateur, lat. amator

AMATÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Cel care manifestă o plăcere deosebită, o predilecţie pentru ceva. 2. Cel căruia îi place o artă, un sport, o meserie etc., de care se ocupă pentru propria sa plăcere, fără a o exercita ca profesionist. V. diletant. [Cf. fr. amateur, lat. amator].

amatór (-oáre), adj. – 1. Iubitor, doritor de ... – 2. Diletant. Fr. amateur. – Der. amatorism, s.n. (diletantism).