AMBIÁNŢĂ, ambianţe, s.f. Mediu material, social sau moral în care trăieşte cineva sau în care se află ceva; climat (2). [Pr.: -bi-an-] – Din fr. ambiance.

AMBIÁNŢĂ s. v. mediu.

ambiánţă s. f. (sil. bi-an-), g.-d. art. ambiánţei; pl. ambiánţe

AMBIÁNŢ//Ă ~e f. Ansamblu de circumstanţe materiale sau morale care înconjoară o persoană; anturaj; climat; mediu; cadru. ~ culturală. [G.-D. ambianţei; Sil. -bi-an-] /<fr. ambiance

AMBIÁNŢĂ s.f. Mediu, societate în mijlocul căreia se află cineva sau ceva. [< fr. ambiance].