ÁMBRĂ, ambre, s.f. Substanţă ceroasă, brună-cenuşie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de caşalot şi care se întrebuinţează în parfumerie; chihlimbar cenuşiu. ♢ Ambră galbenă = chihlimbar. – Din fr. ambre.

ÁMBRĂ s. 1. chihlimbar cenuşiu. (~ se formează în intestinul caşalotului.) 2. ambră galbenă v. chihlimbar.

ambrá vb., ind. prez. 1 sg. ambréz, 3 sg. şi pl. ambreáză

ámbră s. f., g.-d. art. ámbrei; pl. ámbre

ÁMBR//Ă ~e f. 1) Substanţă ceroasă, cu miros de mosc, care se formează în intestinul caşalotului, folosită în parfumerie. 2): ~ galbenă chihlimbar. /<fr. ambre

AMBRÁ vb. I tr. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră. [< fr. ambrer].

ÁMBRĂ s.f. 1. Substanţă cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de caşalot. 2. Chihlimbar. [< fr. ambre, cf. ar. anbar].