AMBULÁCRU, ambulacre, s.n. Organ în formă de tub subţire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor şi servind la locomoţie, respiraţie şi pipăit. – Din fr. ambulacre.

ambulácru s. n. (sil. -cru), art. ambulácrul; pl. ambulácre

AMBULÁCRU s.n. Mic tub terminat cu o ventuză, servind ca organ de locomoţie la echinoderme. [< fr. ambulacre].