AMENAJÁ, amenajez, vb. I. Tranz. 1. (Despre case, terenuri, grădini, interioare de locuit etc.) A aranja, a organiza în vederea unei anumite utilizări. 2. A realiza o amenajare (2). – Din fr. aménager.

amenajá vb., ind. prez. 1 sg. amenajéz, 3 sg. şi pl. amenajeáză, 1 pl. amenajăm, conj. prez. 3 sg. şi pl. amenajéze

A AMENAJ//Á ~éz tranz. 1) (terenuri, case, interioare etc.) A face mai confortabil. 2) (procese de producţie) A organiza în aşa fel, încât să se poată obţine o productivitate optimă. /<fr. aménager

AMENAJÁ vb. I tr. A orândui, a dispune, a întocmi într-un anumit scop; a aranja. ♦ A organiza astfel punerea în valoare a pădurilor încât să se realizeze o productivitate optimă. [P.i. 4 -jăm, ger. -jind. / < fr. aménager].