AMPLIFICATÓR, amplificatoare, adj., s.n. 1. Adj. Care are proprietatea de a amplifica. 2. S.n. Aparat sau maşină electrică ce măreşte valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. ♢ Amplificator de antenă = amplificator montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei recepţii îmbunătăţite a posturilor locale sau pentru recepţia posturilor îndepărtate. Amplificator de putere = aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu construit din două sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonică a sunetului. – Din fr. amplificateur.

amplificatór adj. m., pl. amplificatóri; f. sg. şi pl. amplificatoáre

amplificatór s. n., pl. amplificatoáre

AMPLIFICAT//ÓR ~oáre n. Aparat care amplifică valorile unei mărimi, folosind energie de la o sursă separată. ~ de curent. ~ de tensiune. ~ de putere. /<fr. amplificateur

AMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care amplifică, măreşte, intensifică. // s.n. Aparat care amplifică valorile unui fenomen, luând energie de la o sursă separată. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. amplificateur, it. amplificatore, lat. amplificator].