ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunţite; a face o anchetă. – Din anchetă.

ANCHÉTĂ, anchete, s.f. Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt şi pentru a stabili răspunderile. ♦ Cercetare ştiinţifică făcută pe teren. – Din fr. enquête.

ANCHÉTĂ s. 1. (JUR.) anchetare, cercetare, instruire, (livr.) instrumentare, (înv.) sprafcă, (rusism înv.) comandirovcă. 2. v. sondaj.

ANCHETÁ vb. (JUR.) a cerceta, a instrui, (livr.) a instrumenta. (A ~ un caz.)

anchetá vb., ind. prez. 1 sg. anchetéz, 3 sg. şi pl. ancheteáză

anchétă s. f., pl. anchéte

ANCHÉT//Ă ~e f. 1) Cercetare făcută de un organ de stat pentru a clarifica împrejurările în care a avut loc un fapt ilegal şi a stabili făptaşii. ~ judecătorească. 2) Cercetare ştiinţifică efectuată pe teren (prin chestionare). ~ dialectală. [G.-D. anchetei] /<fr. enquête

A ANCHET//Á ~éz tranz. (persoane) A supune unei anchete. /Din anchetă

ANCHETÁ vb. I. tr. 1. A cerceta (un fapt, o persoană} printr-o anchetă; a face o anchetă. 2. A întreprinde o cercetare în scop ştiinţific. [< fr. enquêter].

ANCHÉTĂ s.f. Cercetare făcută de o autoritate publică cu scopul de a stabili vinovaţii şi împrejurările în care s-a produs un fapt. ♦ Cercetare pe teren făcută în scop ştiinţific; sondaj. [< fr. enquête].

anchétă (-te), s.f. – Cercetare. Fr. enquête. – Der. ancheta, vb., din fr. enquêter; anchetator, adj.