ANÉXĂ, anexe, s.f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămureşte un text. 2. (Anat.) Ţesut, formaţie sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcţii comune. ♢ Anexe embrionare = formaţii temporare ale embrionului, la reptile, păsări şi mamifere, având rol de protecţie şi de asigurare a nutriţiei, respiraţiei şi excreţiei. – Din fr. annexe.

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a ataşa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violenţă, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

ANÉXĂ s. v. adaos.

ANEXÁ vb. 1. a (se) alătura, a (se) ataşa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a ataşa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.)

anexá vb., ind. prez. 1 sg. anexéz, 3 sg. şi pl. anexeáză

anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe

ANÉX//Ă ~e f. Element secundar alăturat la un lucru principal în vederea completării; adaos; supliment. /<fr. annexe, lat. annexus

A ANEX//Á ~éz tranz. 1) A alătura în calitate de anexă. 2) fig. (teritorii străine, ţări) A alipi cu forţa. /<fr. annexer

ANEXÁ vb. I. tr. A alătura, a alipi, a adăuga (la ceva). ♦ A încorpora unui stat (prin mijloace violente) o ţară, un teritoriu străin etc. [< fr. annexer].

ANÉXĂ s.f. Ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de un lucru de care depinde; adaos. ♦ Material de completare la un text, pe care îl întregeşte sau îl lămureşte. [< fr. annexe, cf. lat. annexus – legat].

ANEXA test trimis de catalin, sterge-ma.