ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obişnuite. ♦ (Despre fiinţe) Cu infirmităţi fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis.

Anormal ≠ normal

ANORMÁL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobişnuit. (O situaţie ~.) 2. v. patologic.

anormál adj. → normal

ANORMÁL ~ă (~i, ~e) Care se abate de la normal. Dezvoltare ~ă. /<lat. anormalis, fr. anormal

ANORMÁL, -Ă adj. Contrar regulilor, normelor obişnuite. ♦ (Despre oameni) Care prezintă infirmităţi fizice sau psihice. [< fr. anormal, cf. lat.med. anormalis].