ANÚME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu nume de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, şi anume: masculin, feminin şi neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume ? – A³ + nume.

ANÚME adv., adj. 1. adv. v. adică. 2. adv. dinadins, expres, intenţionat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) 3. adv. special, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 4. adj. v. anumit.

anúme adv., adj. invar.

ANÚME² adv. 1) (se foloseşte pentru a preciza ceva) ~ aşa. ~ atât. ~ el. 2) (înaintea unei enumerări precedat de şi) Iată care; adică. 3) În mod intenţionat; înadins; special. A spus ~ ca să audă şi alţii. 4) Care corespunde întru totul adevărului; în totală conformitate; exact; precis. Unde ~? Cine ~? ♢ Un ~ un oarecare. /a + nume

ANÚME¹ adj. invar. Care se face sau se spune în mod special. O vorbă ~. /a + nume