AORÍST, aoriste, s.n. Timp verbal, în unele limbi, care exprimă o acţiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus.

aoríst s. n., pl. aoríste

AORÍST n. Timp trecut indefinit (în conjugarea verbală din unele limbi). /<fr. aoriste, lat. aoristus

AORÍST s.n. Formă temporală a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericească etc.) care exprimă aspectul momentan al unei acţiuni trecute, fără nici o referire la prezent. [Pron. a-o-, pl. -te, -turi. / < fr. aoriste, lat. aoristus < a – fără, oristos – mărginit, determinat].