APARATÚRĂ, aparaturi, s.f. Totalitate a aparatelor care asigură funcţionarea şi controlul unei anumite instalaţii, maşini etc.; p.ext. aparataj. – Din germ. Apparatur.

APĂRĂTÚRĂ s. v. fortificaţie, întăritură.

APĂRĂTÚRĂ s. branişte, opritură. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiaţi se numeşte ~.)

APARATÚRĂ s. (TEHN.) aparataj. (O ~ modernă.)

aparatúră s. f., g.-d. art. aparatúrii; pl. aparatúri

APARATÚR//Ă ~i f. Ansamblu de aparate care asigură funcţionarea unei instalaţii, maşini etc. /<germ. Apparatur

APARATÚRĂ s.f. Ansamblul aparatelor care ajută la funcţionarea unei instalaţii. [< germ. Apparatur].

apărătúră, apărătúri, s.f. (înv. şi pop.) 1. piedică, obstacol 2. loc apărat de o îngrăditură 3. protecţie, apărare 4. fortificaţie, fort 5. pădure tăiată acolo unde nu umblă oamenii