APARÉNŢĂ, aparenţe, s.f. Înfăţişare exterioară (şi adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ♢ Loc. adv. În aparenţă = după exterior, la prima vedere. ♢ Expr. A salva aparenţele = a reuşi să dea unui lucru, unei situaţii etc. o înfăţişare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din fr. apparence, lat. apparentia.

APARÉNŢĂ s. (înv.) părere, părut. (Ceea ce vezi e doar o ~.)

aparénţă s. f., g.-d. art. aparénţei; pl. aparénţe

APARÉNŢ//Ă ~e f. Înfăţişare exterioară înşelătoare a unui lucru. ♢ În ~ judecând după exterior. A salva ~ele a da unei situaţii un aspect agreabil pentru a ascunde esenţa neplăcută. După toate ~ele după cum pare. [G.-D. aparenţei] /<fr. apparence, lat. apparentia

APARÉNŢĂ s.f. Ceea ce pare pe din afară ; înfăţişare, manifestare exterioară evidentă a lucrurilor. ♢ În aparenţă = judecând după exterior ; a salva aparenţele = a da (unui lucru, unei situaţii) o înfăţişare care să ascundă o defecţiune internă. [Var. (înv.) aparinţă s.f. / cf. fr. apparence, it. apparenza, lat. t. apparentia].