APARÍŢIE, apariţii, s.f. 1. Faptul de a apărea, de a se arăta privirii; ivire. ♦ Moment iniţial al unui proces în curs de dezvoltare. 2. Ieşire de sub tipar a unei cărţi, a unui periodic etc.; publicare. – Din fr. apparition, lat. apparitio, -onis.

Apariţie ≠ dispariţie

APARÍŢIE s. 1. ivire, producere. (~ unui nou fenomen.) 2. ivire, (fig.) geneză, încolţire, înfiripare, năştere. (Istorica ~ a unei idei măreţe.) 3. publicare, tipărire. (După ~ romanului.) 4. v. fantomă.

aparíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. aparíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aparíţiei; pl. aparíţii, art. aparíţiile (sil.-ţi-i-)

APARÍŢI//E ~i f. 1) v. A APĂREA. 2) Moment iniţial al unui proces; naştere. ~a scrisului. 3) Ieşire de sub tipar; publicare. [G.-D. apariţiei] /<fr. apparition, lat. apparitio, ~onis

APARÍŢIE s.f. 1. Arătare (neaşteptată), ivire. ♢ A-şi face apariţia = a apărea. ♦ Punct de plecare al unui proces, al unui fenomen ; naştere. 2. Ieşire de sub tipar ; tipărire, publicare. [Gen. -iei, var. apariţiune s.f. / cf. fr. apparition, lat. apparitio].