|
|
apelativ. 7 rezultate gasite
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj., s.n. (Substantiv) comun; (nume, cuvânt) calificativ. – Din fr. appellatif, lat. appelativus.
APELATÍV s. atribut, calificativ, nume. (Îl cheamă cu ~ul: băiete!)
APELATÍV adj. v. comun.
apelatív adj. m., pl. apelatívi; f. sg. apelatívă, pl. apelatíve
apelatív s. n., pl. apelatíve
APELATÍV ~e n. Substantiv comun; cuvânt, nume, calificativ. /<fr. appellatif, lat. appellativus
APELATÍV, -Ă adj. (Ieşit din uz; despre substantive) Comun. ♦ (s.n.) Nume, calificativ. [< fr. appellatif, cf. lat. appellativus].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
