APLANÁ, aplanez, vb. I. Tranz. A face să dispară o neînţelegere, un conflict etc. – Din fr. aplanir.

APLANÁ vb. a înlătura, (rar) a pacifica, (fig.) a dezamorsa. (~ un conflict.)

aplaná vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. aplanéz, 3 sg. şi pl. aplaneáză

A APLAN//Á ~éz tranz. 1) (conflicte, ciocniri, neînţelegeri etc.) A face să dispară. 2) (terenuri, drumuri etc.) A face să devină neted; a netezi; a nivela; a îndrepta; a egala. [Sil. a-pla-] /<fr. aplanir

APLANÁ vb. I. tr. A înlătura, a linişti, a potoli (o neînţelegere, un conflict etc.). ♦ A netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum). [< fr. aplanir].