APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuinţa, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ♢ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecţie = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLÍCĂ, aplice, s.f. 1. Ornament în relief fixat pe suprafaţa unui obiect, a unui perete etc. 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete. – Din fr. applique.

APLICÁ vb. v. consacra, da, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina, trage.

APLICÁ vb. 1. a folosi, a întrebuinţa, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ ştampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Îşi ~ barbă şi mustăţi.) 5. v. executa.

aplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. aplíc, 3 sg. şi pl. aplícă

aplícă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. aplícei; pl. aplíce

APLÍ//CĂ ~ce f. 1) Ornament (de obicei metalic) care se poate fixa pe suprafaţa unui obiect (vas, mobilă, carte etc.). 2) Lampă de perete cu unul sau mai multe braţe. /<fr. applique

A APLICÁ aplíc tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) A pune în practică; a folosi; a întrebuinţa; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare

APLICÁ vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].

APLÍCĂ s.f. 1. Tot ce se poate aplica pe un obiect pentru a-l decora. 2. Lampă de iluminat, cu unul sau mai multe braţe, care se fixează în perete. [< fr. applique].