APOFONÍE, apofonii, s.f. (Lingv.) Alternanţă care există între vocalele din tema unui cuvânt. – Din fr. apophonie.

APOFONÍE s. (FON.) ablaut. (~ reprezintă alternanţa între vocalele din tema unui cuvânt.)

apofoníe s. f., art. apofonía, g.-d. art. apofoníei; pl. apofoníi, art. apofoníile

APOFONÍE s.f. Schimbare a vocalei radicale a unui cuvânt în diferite forme flexionare, potrivit unor legi constante. [Gen. -iei. / < fr. apophonie, cf. gr. apo – departe, phone – sunet].