APOSTOL, (I) apostoli, s.m. I. 1. (În religia creştină) Nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos. ♦ Misionar creştin de la începutul creştinismului. 2. Adept şi propagator înflăcărat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg.) Carte de ritual creştin, cuprinzând fapte atribuite Apostolilor (I 1) şi scrisorile lor adresate diferitelor persoane şi comunităţi. – Din sl. apostolŭ.

APÓSTOL s. (BIS.) 1. ucenic. (~ al lui Isus.) 2. praxiu, (înv.) praxapostol. (~ul este o carte de cult.)

apóstol (persoană) s. m., pl. apóstoli

Apóstol (text biblic) s. pr. n.

apóstol (carte cu textul apostolului) s. n., pl. apóstole

APÓSTOL ~i m. 1) (în religia creştină) Nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus Hristos. 2) fig. Propagator al unei idei, al unei cauze, al unei doctrine. /<sl. apostolu

apóstol (-li), s.m. – 1. Nume dat fiecăruia dintre cei 12 discipoli ai lui Cristos. – 2. Carte de cult ortodox cuprinzînd faptele atribuite apostolilor. Gr. ἀπόστολος „trimis“, în parte prin intermediul sl. apostolu (Murnu 6). – Der. apostolat, s.n., din fr.; apostolesc, adj. (apostolic); apostolic, adj. (care aparţine apostolilor); apostol(ic)eşte, adv. (în chip apostolic; ca săracii; mergînd pe jos); apostolie, s.f. (apostolat).