APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ♢ Expr. A-şi aprinde paie în cap = a-şi crea singur o neplăcere; a o păţi cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănţui. 4. Tranz. şi refl. A face sau a începe să lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-şi ieşi din fire. ♦ A se înroşi, a se îmbujora (la faţă). 6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge¹; a se altera. – Lat. appre[he]ndere.

A (se) aprinde ≠ a (se) stinge

A se aprinde ≠ a (se) potoli

APRÍNDE vb. 1. a aţâţa, a face. (~ focul.) 2. v. incendia. 3. v. încinge.

APRÍNDE vb. v. antrena, congestiona, declanşa, dezlănţui, entuziasma, intensifica, isca, izbucni, îmbujora, împurpura, înflăcăra, înfoca, înroşi, însufleţi, înteţi, pasiona, porni, roşi, rumeni, stârni.

aprínde vb. (sil. -prin-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aprínd, perf. s. 1 sg. aprinséi, 1 pl. aprínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. apríndă, part. apríns

A SE APRÍNDE mă aprínd intranz. 1) A începe să ardă; a lua foc. Paiele s-au aprins. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o activitate sporită; a se înfierbânta; a se înflăcăra; a se înfoca; a se întărâta. 3) fig. (despre persoane) A se înroşi la faţă (din cauza unei emoţii). 4) fig. A începe brusc şi cu violenţă; a se stârni; a se declanşa; a izbucni. 5) (despre cereale, plante furajere, făină etc.) A-şi pierde calităţile iniţiale (din cauza umezelii, a îngrămădirii etc.), căpătând gust neplăcut; a se încinge. /<lat. apprehendere

A APRÍNDE aprínd tranz. 1) A face să ardă. ~ focul. ♢ A-şi ~ paie în cap a-şi pricinui singur neplăceri. 2) înv. (arme de foc) A face să ia foc. 3) (surse de lumină) A face să lumineze. ~ lanterna. 4) şi fig. A face să se aprindă. [Sil. a-prin-] /<lat. apprehendere

aprínde (-d, -ns), vb. – 1. A arde, a se propaga focul. – 2. A da foc. – 3. A face lumină. – 4. A se înflăcăra, a se roşi la faţă. – 5. A încinge, a aţîţa. – 6. A se înflăcăra, a se pasiona, a se însufleţi. – 7. A face febră. – Mr. aprindu, megl. prind, istr. aprindu. Lat. apprĕndĕre, de la apprĕnhĕndĕre (Şeineanu, Semasiol., 181; Puşcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, şi it. apprendere, prov. aprendre, fr. apprendre, sp., port. aprender. Totuşi, sensul rom. este deja romanic, cf. fr. prendre cu funcţie intranzitivă (le feu a pris), it. il fuoco é appreso, sp. prender. Trăsături ale sensului romanic al lui apprendere (a aprinde) sînt atestate la Grégoire de Tours (cf. Densusianu, HLr., 186), în v. fr. apprendre şi în it. apprendersi d’amore (paralel cu fr. s’éprendre). Der. aprinjor, s.n. (Trans., chibrit); aprinjoară, s.f. (Trans., chibrit); aprinsură, s.f. (Trans., inflamaţie); aprinzăcios, adj. (inflamabil); aprinzătoare, s.f. (brichetă; sul de hîrtie aprins cu care se fac glume proaste în cazărmi şi licee, punîndu-l între degetele celor care dorm); aprinzător, adj. (inflamabil).