APROPRÍA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-şi însuşi un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.

APROPRIÁ vb. v. adapta, potrivi.

APROPRIÁ vb. a-şi atribui, a-şi însuşi. (Îşi ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.)

apropriá (a face propriu) vb. (sil. -pro-pri-a), ind. prez. 1 sg. apropriéz, 3 sg. şi pl.apropriáză, 1 pl. apropriém (sil. -pri-em); ger. apropriínd (sil. -pri-ind)

A APROPRI//Á ~éz tranz. (maşini, instalaţii, întreprinderi etc.) A asigura cu proviziile necesare pentru funcţionare sau pentru activitate; a alimenta. /<fr. approprier, lat. appropiare

APROPRIÁ vb. I. tr. 1. A-şi însuşi un lucru (străin). 2. A face (ceva) să devină potrivit pentru un scop anumit. [Pron. -pri-a, p.i., 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. approprier, cf. lat., it. appropriare].