APUCĂTÓR, -OÁRE, apucători, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care apucă, cu care se apucă. ♦ Fig. (Despre oameni) Lacom, hrăpăreţi 2. S.n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. – Apuca + suf. -ător.

APUCĂTÓR adj. v. hrăpăreţ.

apucătór adj. m., pl. apucătóri; f. sg. şi pl. apucătoáre

apucătór s. n., pl. apucătoáre

APUCĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) şi substantival Care apucă. 2) fig. (despre persoane) Care este lacom; hrăpăreţ. /a (se) apuca + suf. ~ător