|
|
arătură. 5 rezultate gasite
ARĂTÚRĂ, arături, s.f. 1. Acţiunea de a ara; arat1. 2. Pământ arat. – Ara + suf. -ătură.
ARĂTÚRĂ s. 1. arare, arat, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugărire. (N-a ieşit azi la ~.) 2. (concr.) ogor, ţarină, (pop.) răzor, (reg.) plan. (~ este terenul arat.)
arătúră s. f., g.-d. art. arătúrii; pl. arătúri
ARĂTÚR//Ă ~i f. 1) v. A ARA. ~ de toamnă. 2) Pământ arat. /a ara + suf. ~ătură
arătúră (-ri), s.f. – Arat, acţiunea şi rezultatul lui a ara. Lat. ărātūra (Puşcariu 110; REW 602 a; DAR); cf. it. aratura, v. fr. areüre,, cat., sp., port. aradura. Cf. ara.
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
