ÁRŞIŢĂ, arşiţe, s.f. 1. Căldură mare şi dogoritoare a soarelui; dogoare, zăduf, caniculă. 2. (Pop.; adesea fig.) Senzaţie de căldură (şi de sete) pe care o are omul bolnav; p.gener. febră, temperatură. [Acc. şi: arşíţă] – Lat. [calor] *arsicia „care arde“.

ÁRŞIŢĂ s. v. călduri, febră, fierbinţeală, friguri, temperatură.

ÁRŞIŢĂ s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare.

árşiţă s. f., g.-d. art. árşiţei; pl. árşiţe

ÁRŞIŢ//Ă ~e f. 1) Căldură puternică specifică zilelor de vară; caniculă. 2) pop. Temperatură ridicată la un bolnav; febră. [G.-D. arşiţei] /<lat. arsicia

arşíţă (-ţe), s.f.- 1. Zăduf, căldură mare, dogoare. – 2. Coastă a unui munte expusă la soare, sau de pe care s-au ars copacii pentru a face teren de păşune. – 3. Ţînţar (Culex annulatus). Lat. *arsicia, de la ardēre (Puşcariu 129; Candrea-Dens., 80; DAR); cf. it. arsicciare „a usca la soare“, arsiccio „loc ars, arsură“. Cf. arde.