ARBÍTRU, arbitri, s.m. 1. Persoană, organizaţie instanţă aleasă sau desemnată pentru cercetarea şi rezolvarea unui litigiu. 2. Persoană însărcinată să conducă desfăşurarea unei competiţii sportive. – Din fr. arbitre.

ARBÍTRU s. (JUR.) judecător, (grecism înv.) eretocrit. (~ într-un litigiu.)

arbítru s. m. (sil. -tru), pl. arbítri, art. arbítrii

ARBÍTR//U ~i m. 1) Persoană autorizată să soluţioneze un litigiu. 2) Persoană calificată, însărcinată să arbitreze o competiţie sportivă. /<fr. arbitre, lat. arbiter

ARBÍTRU s.m. 1. Persoană aleasă sau desemnată pentru a judeca un diferend, un litigiu. 2. Persoană care arbitrează o competiţie sportivă. / < fr. arbitre, cf. lat. arbiter].