ARBORÁ, arborez vb. I. Tranz. 1. A înălţa un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc. 2. A monta catargele unei nave. 3. Fig. A se comporta sau a se îmbrăca cu ostentaţie. – Din fr. arborer.

ARBORÁ vb. a înălţa, a ridica. (~ steagul patriei la catarg.)

arborá vb., ind. prez. 1 sg. arboréz, 3 sg. şi pl. arboreáză

A ARBOR//Á ~éz tranz. 1) (steaguri, drapele, pavilioane) A instala la o anumită înălţime; a înălţa. 2) (catarge) A monta pe bordul unei nave. 3) fig. (atitudini, gesturi etc.) A afişa în mod ostentativ. /<fr. arborer

ARBORÁ vb. I. tr. 1. A ridica sus, a înălţa drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. A monta catargele la bordul unei nave. 3. (Fig.) A afişa ostentativ o ţinută, o atitudine etc. [< fr. arborer].