ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.

ARCUÍ vb. 1. v. încovoia. 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)

arcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. arcuiésc, imperf. 3 sg. arcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. arcuiáscă

A SE ARCU//Í mă ~iésc intranz. A căpăta formă de arc; a se curba; a se coroia; a se încovoia; a se cambra. /arc + suf. ~ui

A ARCU//Í ~iésc tranz. A face să se arcuiască; a curba; a coroia; a încovoia; a cambra; a curba. /arc + suf. ~ui