ARÉST, aresturi, s.n. 1. Deţinere sub pază legală a unei persoane. 2. Loc unde sunt ţinuţi cei arestaţi. – Din germ. Arrest, it. arresto.

ARÉST s. (JUR.) 1. v. arestare. 2. v. închisoare. 3. arest preventiv v. prevenţie.

arést s. n., pl. arésturi

ARÉST ~uri n. 1) Deţinere sub pază legală a unei persoane care este bănuită sau chiar a comis o încălcare de lege. A se afla sub ~. ♢ ~ la domiciliu măsură de prevenire constând în interdicţia de a părăsi domiciliul. 2) Loc unde sunt ţinuţi cei arestaţi. /<germ. Arrest

ARÉST s.n. 1. Deţinere sub pază legală a unei persoane bănuite de o infracţiune. 2. Locul şi durata detenţiunii unei persoane arestate; închisoare. [Pl. -turi. / < it. arresto, cf. germ. Arrest].

arést (-turi), s.n. – 1. Detenţie, întemniţare. – 2. Închisoare, temniţă. It. arrestare, cu semnificaţia juridică a fr. arrêter. – Der. aresta, vb.; arestant, s.m. (arestat, deţinut); arestui, vb. (înv., a aresta). De la forma fr. arrêter au trecut direct în rom. aret, s.n. (oprire a cîinelui de vînătoare); areta, vb. (a se opri cîinele), termeni de vînătoare, care apar de ex. în scrierile lui Sadoveanu.