ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A pune în armonie¹ sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanţă. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei¹. – Din fr. harmoniser.

A armoniza ≠ a discorda, a distona

ARMONIZÁ vb. v. asorta.

armonizá vb., ind. prez. 1 sg. armonizéz, 3 sg. şi pl. armonizeáză

A ARMONIZ//Á ~éz 1. tranz. 1) (acompaniamentul unei melodii) A compune în conformitate cu legile armoniei. 2) A face să se armonizeze. 2. intranz. A fi în armonie. /<fr. harmoniser

A SE ARMONIZ//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni armonios. 2) A se afla în armonie; a fi în concordanţă deplină; a cadra; a se asorta; a se potrivi; a concorda. /<fr. harmoniser

ARMONIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune în armonie, în concordanţă; a (se) potrivi. 2. tr. A compune acompaniamentul (vocal sau instrumental al) unei melodii. [< fr. harmoniser, it. armonizzare].