ARSENÁL, arsenale, s.n. 1. Întreprindere sau clădire în care se repară (eventual se şi fabrică şi se depozitează) armament. 2. (Adesea fig.) Totalitatea mijloacelor de luptă. ♦ Fig. Totalitatea mijloacelor de care se serveşte cineva într-o acţiune, în exercitarea unei profesiuni etc. Arsenalul cercetătorului. – Din fr. arsenal.

ARSENÁL s. (MIL.) (înv.) armătură, spătărie. (~ul armatei.)

arsenál s. n., pl. arsenále

ARSENÁL ~e n. 1) Întreprindere în care se produce, se repară sau se depozitează armament. 2) fig. Totalitate de mijloace şi de posibilităţi de care dispune cineva în realizarea unui scop sau în practicarea unei profesii. /<fr. arsenal, germ. Arsenal

ARSENÁL s.n. 1. Întreprindere, stabiliment, mai ales cu caracter militar, unde se fabrică, se repară şi se depozitează armament etc. 2. (Fig.) Ansamblul mijloacelor de luptă într-un domeniu oarecare. [Pl. -le, -luri. / < fr. arsenal, it. arsenale].

arsenál (-le), s.n. – 1. Întreprindere sau clădire unde se repară armament. – 2. Totalitatea mijloacelor de luptă. – Var. (înv.) arsana. Arab. dār-sina‘a (› sp. dársena), de unde ngr. ἀρσηνάλης, it. arsenale, fr. arsenal (› rom.). Var. provine din ngr. ἀρσάνα sau ἀρσενᾶς, dublete ale cuvîntului anterior. A existat şi un al treilea dublet, tc. tershane, de unde rom. tarsana, tersana, ngr. τερσανᾶς (sec. XVII). Astăzi se foloseşte numai forma derivată din fr.