ARTILÉRIE, artilerii, s.f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanţă; parte a armatei care mânuieşte acest material. – Din fr. artillerie, rus. artilleriia.

ARTILÉRIE s. (MIL.) (înv.) puşcărie. (Face armata la ~.)

artilérie s, f. (sil. -ri-e), art. artiléria (sil.-ri-a), g.-d. art. artilériei; pl. artilérii, art. artilériile (sil. -ri-i-)

ARTILÉRI//E ~i f. 1) Totalitate a armelor de foc, care servesc la aruncarea proiectilelor grele la diferite distanţe. ~ grea. ~ antiaeriană. 2) Unitate militară înzestrată cu aceste arme. [G.-D. artileriei; Sil. -ri-e] /<fr. artillerie, germ. Artillerie

ARTILÉRIE s.f. Ansamblu de mijloace întrebuinţate în vederea tragerii de proiectile grele la distanţă mare cu guri de foc neportative; trupe care mânuiesc aceste mijloace. ♦ Armă care foloseşte aceste mijloace de luptă. [Gen. -iei. / < rus. artileriia, cf. fr. artillerie].

artilérie (-ii), s.f. – Ansamblu de arme de foc care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanţă. Fr. artillerie, sau lat. tîrzie artilleria, prin intermediul pol. artilerija (sec. XVII). – Der. artilerist, s.m.