ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s.f. 1. Aruncare. ♢ Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. 2. Distanţă la care ajunge un obiect aruncat. ♢ Expr. O aruncătură de băţ = (foarte) aproape. 3. (Rar) Săritură. – Arunca + suf. -ătură.

ARUNCĂTÚRĂ s. 1. azvârlitură, zvârlitură, (rar) zvârlet, (Transilv. şi Maram.) ţipătură. (La o ~ de băţ.) 2. azvârlitură, izbitură, lovitură, zvârlitură. (~ calului nărăvaş.)

aruncătúră s. f., g.-d. art. aruncătúrii; pl. aruncătúri

ARUNCĂTÚR//Ă ~i f. 1) v. A ARUNCA. 2) Distanţă la care ajunge un obiect aruncat. ♢ O ~ de băţ foarte aproape. Dintr-o ~ de ochi dintr-o privire; dintr-o dată; repede. /a arunca + suf. ~ătură