ARUNCÁRE, aruncări, s.f. Acţiunea de a (se) arunca; aruncătură. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliţei, greutăţii etc. – V. arunca.

ARUNCÁRE s. 1. azvârlire, lepădare, zvârlire. (~ unei sticle sparte.) 2. v. proiectare. 3. azvârlire, lansare, tragere. (~ unei săgeţi.) 4. v. doborâre. 5. v. cheltuire.

aruncáre s. f., g.-d. art. aruncării; pl. aruncări

ARUNC//ÁRE ~ări f. 1) v. A ARUNCA şi A SE ARUNCA. 2) Probă de atletism care constă în azvârlirea la distanţă a discului, suliţei, greutăţii etc. 3) Procedeu tehnic de azvârlire a mingii la baschet, handbal etc. /v. a (se) arunca