ASÁLT, asalturi, s.n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistenţa inamicului. ♢ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ♢ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor. ♦ (Fig.) Acţiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exerciţiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto.

ASÁLT s. (MIL.) atac, iureş, năvală, năvălire, (înv. şi reg.) şturm. (~ dezlănţuit împotriva cetăţii.)

asált s. n., pl. asálturi

ASÁLT ~uri n. 1) mil. Atac violent cu caracter decisiv în cucerirea unui obiectiv. ♢ A lua cu ~ a cuceri printr-un atac violent. 2) fig. Acţiune hotărâtoare; ritm grăbit în activitate. /<it. assalto

ASÁLT s.n. 1. Atac violent dat cu toată puterea, cu avânt; năvală, iureş. ♢ A da asalt = a ataca; a năvăli; a lua cu asalt = a cuceri printr-un atac violent. ♦ (Fig.) Acţiune, luptă avântată; ritm grăbit de activitate. 2. Exerciţiu de scrimă. [Pl. -turi. / < it. assalto, cf. lat. ad – la, saltus – salt].

asált (-turi), s.n. – Atac decisiv. It. assalto (sec. XIX). – Der. asalta, vb. (a lua cu asalt; a deranja).