ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleşi cu rugăminţi, cu cereri etc. – Din it. assaltare.

ASALTÁ vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.)

asaltá vb., ind. prez. 1 sg. asaltéz, 3 sg. şi pl. asalteáză

A ASALT//Á ~éz tranz. 1) A lua cu asalt. 2) fig. (persoane) A copleşi cu insistenţe. ~ cu rugăminţi. /<it. assaltare

ASALTÁ vb. I. tr. 1. A lua cu asalt, a da un asalt; a da iureş, a năvăli. 2. (Fig.) A copleşi, a insista cu cereri, cu rugăminţi etc. [< it. assaltare].