ASCENDÉNT, -Ă, ascendenţi, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ♢ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinţi, de la nepoţi la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S.m., s.f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. 3. S.n. (Cu determinări introduse p. prep. „asupra“) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.

Ascendent ≠ descendent

ASCENDÉNT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaş. 2. v. autoritate.

ascendént adj. m., s. m., pl. ascendénţi; f. sg. ascendéntă, pl. ascendénte

ASCENDÉN//T² ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. 2) mai ales la pl. Persoană care aparţine generaţiilor anterioare; străbun. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant

ASCENDÉN//T¹ ~tă (~ţi, ~te) 1) Care urcă; suitor. 2) fig. Care se dezvoltă; care progresează; în dezvoltare; progresiv. ♢ Linie ~tă linie genealogică ce urcă de la copii la părinţi, la bunici etc. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant

ASCENDÉNT, -Ă adj. 1. Urcător, suitor. 2. (Fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. şi f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].